Statuia lui Zeus din Olimpia

Cu trei mii de ani in urma, Olimpia era un important centru religios din sud-vestul Greciei. La origine, Olimpia era un centru pur religios, de importanta locala, apoi faima sa a crescut prin celebrele Jocuri Olimpice, la care s-a adaugat importanta politica a sanctuarului; a devenit un mare centru diplomatic in care se hotara - de multe ori - soarta statelor grecesti.

Grecul Zeus, regele zeilor, era foarte iubit in antichitate, in cinstea lui organizandu-se petreceri si intreceri sportive.

Jocurile Olimpice au avut un rol foarte important inca de la primele editii. Se presupune ca primele Jocuri Olimpice au avut loc in anul 76 i.Hr. Timp de peste 1100 de ani, acestea erau organizate din patru in patru ani. Importanta lor era foarte mare, mai ales pentru faptul ca atunci cand se desfasurau Jocurile olimpice, toate razboaiele erau intrerupte pentru ca sportivii si spectatorii sa poata participa in voie la competitiile care se organizau.

Zeus a fost considerat in antichitate un zeu foarte puternic si temut. El a fost zeul protector al localitatii Olimpia, locuitorii hotarand sa-i inchine un lacas demn de maretia sa. Templul a fost construit de arhitectul Libon, cu prada adusa de eleni din orasul Pisa in anul 468 i.Hr si a fost terminat imediat dupa batalia de la Tanagra, in anul 457 i.e.n. Templul avea 6 coloane pe fatada principala si cate 13 coloane pe fatadele laterale. Grecii au simtit nevoia unei statui, motiv pentru care i-au incredintat sculptorului Fidias realizarea maretei statui a lui Zeus.

Fidias este unul dintre cei mai mari sculptori ai antichitatii, statuile Atena Parthenas si cea a lui Zeus aducandu-i o celebritate putin obisnuita.

In Olimpia, Fidias si ajutoarele sale au construit mai intai o schela din lemn, pe care au acoperit-o apoi cu placute de fildes, vesmintele fiind lucrate din placi de aur.

Dupa dimensiunile templului, s-a dedus ca inaltimea statuii era de aproximativ 12 m, iar cu soclul nu depasea 14 m, infatisandu-l pe Zeus asezat pe un tron cu un spatar inalt, bogat decorat. De-a lungul peretilor au fost construite o serie de schele pentru vizitatori, pentru ca acestia sa poata vedea chipul zeului.

Cunoasterea detaliata a templului si a statuii executata de Fidias este datorata, in primul rand, informatiilor surprinse in „scrierile” vremii, obiectelor care au reprodus - in parte - statuia lui Zeus, dar si sapaturilor arheologice.

In mana dreapta, Zeus tinea o Victorie, lucrata din fildes si aur si care avea in maini o panglica tot din aur. In mana stanga, Zeus tinea un sceptru care se rezema de pamant si pe care statea un vultur de aur. O mantie de aur incrustata cu pietre pretioase ii cadea de pe umeri si ii acoperea trupul gol. Pe aceasta mantie, fratele lui Fidias, Panaenos, a pictat, dupa obiceiul timpului, in culori topite in ceara, animale si flori, in special crini. In picioare zeul purta sandale de aur. Partile neacoperite ale trupului erau de fildes. Picioarele zeului se rezemau pe un taburet, sustinut in cele patru colturi de sfincsi de aur.

Statuia era inconjurata de marmura neagra si alba, care retinea uleiul scos, deoarece statuile realizate din materiale diverse aveau nevoie de intretinere in raport cu clima localitatii.

In scrierile vremii nu a fost amintita nici o informatie referitoare la sentimentele pe carei le trezea statuia lui Zeus privitorului de rand,. Oare ce sentiment trezea acest Zeus din olimp la vederea fortei si seninatatii figurii sale, incadrata de o barba bogata si cu fruntea incununata cu ramuri de maslini?

Versurile iliadei lui Homer ni-l descriu astfel:

„Zise si semn de-nvoire facu din sprancenele-i negre

Pletele-i dumnezeiesti din crestetul cel fara de moarte

S-au revarsat pe obraz si-a vuit de-a cutremurat Olimpul...”

Se spune ca in jurul anului 40 e.n., imparatul roman Caligula ar fi avut intentia sa transporte statuia la Roma pentru a o pune pe Capitoliu, inlocuind capul statuii cu propria sa imagine. Conform unei legende, muncitorii nu au reusit sa disloce statuia de la locul ei. Mai mult, se pare ca insusi Zeus a inceput sa rada atat de puternic si au fugit cu totii care incotro au vazut.

Unii cercetatori afirma cu tarie faptul ca statuia ar fi fost dusa cu vaporul la Constantinopol, insa incendiul izbucnit in palatul in care fusese asezata statuia a facut ca din aceasta „minune” a lumii antice sa nu mai ramana nimic.

Incendierea si daramarea templului, cutremurele si jafurile care au devastat Grecia in secolul V era noastra, au facut sa dispara orice urma a celebrei statui, dar si a templului care o adapostea.

Desi templul a fost distrus in intregime, in urma sapaturilor arheologice efectuatee, s-au descoperit fragmente din coloane, ceea ce a ajutat la reconstituirea templului.

In ceea ce priveste statuia lui Zeus - din care nu a mai ramas decat soclul - in afara de descrierea lui Pausanias si o moneda de bronz din timpul lui Adrian, nu mai exista nimic care sa ne intruchipeze maretia acestei capodopere a lumii antice.